Fluturi- Irina Binder VOL 1
Autor: Irina Binder
Numar pagini: 262
An aparitie: 2013
Gen: Romance
Nota: 3/5
Citate:
Cine sunt?
Chiar aşa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toţi oamenii… un om cu calităţi şi cu defecte în armonie, un om care s-ar putea mândri cu câteva fapte măreţe, dar totodată ar trebui să se simtă ruşinat de anumite fapte care nu-i fac cinste… Un om cu greşeli omeneşti, cu experienţe de viaţă frumoase dar şi urâte, un om cu frământări interioare şi cu temeri, un om care a fost foarte fericit dar şi cumplit de nefericit, un om care s-a prăbuşit şi s-a ridicat de multe ori, un om care de câteva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbeşte în oameni, în fericire şi în iubire și care a cunoscut gustul amar al eșecurilor și al dezamăgirilor…
Sunt un om care a avut şi decăderi, care a minţit, care a trădat, care a vorbit de rău, care a judecat fără să cunoască, dar care, într-un final, conștient și dezgustat de toate decăderile lui, le-a regretat și s-a străduit să evolueze spre bine…
Sunt un om care a înţeles într-un târziu că viaţa nu trebuie să fie perfectă pentru a fi fericit şi că fericirea nu este condiţionată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber și de a avea iubire… Un om care s-a trezit adeseori în rutină şi amorţit, care a rătăcit pe drumuri incerte şi care a făcut alegeri proaste…
Sunt un om care a înțeles ca iubirea nu oferă garanții, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac își ia zborul și că oricât de mult am iubi și oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona ca și cum nu am însemnat nimic pentru ei.
Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales raţional dar şi iraţional, un om care atunci când privește în urmă are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neîmplinite…
Sunt un om simplu, un om visător, un om cald, căruia nu-i este ruşine să îşi strige iubirea în gura mare, care își recunoaște greșelile și înfrângerile cu demnitate și curaj, un om care nu se teme de judecățile lumii.
Sunt un om care iubește oamenii, care le înțelege rătăcirile și care nu uită că a avut propriile rătăciri… Un om care respectă alegerile celorlalți oricâtă durere i-ar aduce și care nu judecă oamenii după prejudecăți proprii…
Sunt doar un om care a depins sufleteşte de alţii şi care a fost abandonat… și de care au depins câteva persoane pe care nu a avut tăria să le abandoneze, fiind incapabil să facă din propriile eșecuri acte de răzbunare… Sunt un om care a fost curtat de moarte şi care a refuzat-o ferm, luptând cu puteri nebănuite date de Dumnezeu… Un om care a pierdut mult, uneori totul, fiind nevoit să o ia de la zero de câteva ori…
Sunt doar un om care a uitat de multe ori cine este şi cine vrea să devină, dar pe care iubirea l-a făcut să regăsească mereu drumul către sine.
Sunt un om care râde cu lacrimi şi care plânge în hohote, un om care e capabil să plângă toată noaptea, iar ziua să iasă în lume zâmbind… Un om care, deşi e plin de răni, uită de orice durere atunci când cineva drag suferă… Un om lipsit de egoism, care acceptă că uneori trebuie să se pună pe locul doi…
Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care acordă încă o şansă şi încă una, crezând în reabilitare, un om capabil să uite orice rău, dacă i se oferă puţină iubire…
Sunt un om care se îndrăgosteşte nebuneşte şi fulgerător, care nu-i uită şi nu-i urăşte pe aceia pe care i-a iubit cândva… Sunt un om imprevizibil de multe ori, un om care a spus „pleacă!” atunci când ar fi vrut să spună „rămâi!”, un om care a plecat atunci când ar fi vrut să rămână, un om care ar fi vrut să plece atunci când a rămas…
Sunt un om dependent de iubire și de frumos, pe care îl bucură ploaia, soarele, zăpada, râsul copiiilor, îndrăgostiții care se privesc cu iubire, bătrânii care se țin de mână, cățeii care cerșesc mângâieri… Un om pe care orice atenţie mică şi neînsemnată îl face fericit, un om căruia o îmbrăţişare îi poate alunga toate temerile lumești, un om care se trezeşte noaptea şi mulţumeşte divinităţii pentru tot, un om care vrea să dăruiască tot ceea ce are mai bun, care suferă odată cu ceilalţi, care şi-ar dori să aline singurătăţi şi să ofere mângâiere celor îndureraţi… Un om capabil să muncească neobosit ca să facă o bucurie cuiva…
Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a învățat să asculte și să înțeleagă dincolo de cuvinte și să vadă dincolo de un chip și de măști…
Sunt un om care se teme de singurătate, care nu se bucură de nimic dacă nu împarte cu alții, un om care nu poate trăi doar pentru el…
Sunt un om cu stări sufletești extreme, un om plin de pasiune, un om care trece în câteva clipe de la agonie la extaz… Un om fragil și vulnerabil, dar totodată o forță…
Sunt un om care se agață cu disperare de orice fărâmă de fericire și căruia i se prăbușește întreg universul atunci când este părăsit, rănit, dezamăgit…
Sunt un om sincer, lipsit de ipocrizie, un om care a învățat că adevărul spus cu voce tare îi îndepărtează doar pe cei nesinceri…
Sunt un om care va avea întotdeauna timp pentru oameni, o vorbă bună, o mângâiere, un zâmbet, o lacrimă și o inimă primitoare…
Sunt doar un om… iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înțeles, neînțeles, admirat, judecat… sunt doar un simplu om care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise… un om care vrea să iubească şi să fie iubit.
„EU”
Am fost altfel decât s-a văzut…
Nu oricine-a vrut să mă cunoască.
Iar de unii care, să mă știe-au vrut
Eu m-am protejat purtând o mască.
Am iubit pe cine nu m-a vrut
Și am părăsit pe cine m-a iubit
Am greșit cui nu m-ar fi rănit
Și-am iertat pe cine n-a greșit
Am găsit ce nu am căutat
Și am căutat ce e de negăsit
Am crezut în ce n-a existat
Și de adevăr prea des m-am îndoit.
Mi-au fost refuzate multe vise
Dar coșmarurile s-au adeverit
Mi-a fost dat să bat la uși închise
Însă-n viața mea pe-oricine am primit
Am plâns în momente fericite
Și am râs când sufletu-mi plângea
Am șoptit când îmi venea să urlu
Și-am urlat când vocea mea șoptea
Am pierdut ce-a fost mai de valoare
Și am câștigat ce nu mi-a trebuit
Am păstrat comori imaginare
Iar ce-a fost de preț am risipit
N-am cerut și totuși am primit
Bune, rele, toate le-am cărat.
Ce-a fost gratis prea scump am plătit
Ce-a fost scump mi-a fost ușor iertat.
Am mers drept pe căi întortocheate
Și m-am rătăcit ades pe drumuri line
M-am pierdut de multe ori, departe
Dar mereu am găsit drumul către mine
Aveam totul când n-aveam nimic
Și-am dus lipsuri când aveam de toate
Am fost moartă, chiar de am trăit
Și-am fost vie când eram pe moarte…
Am ales ce-a fost mai rău din bune
Mi s-a dat ce-a fost mai bun din rău
M-am pierdut și regăsit în mine
Dar am îndrăznit ca să fiu EU… mereu!
Jurnalul unei femei fericite 